Părintele Patriarh Daniel transmitea în 2018 un mesaj în care spunea: „Îi îndemnăm pe toți părinții să acorde mai mult timp copiilor, să-i ajute să nu-și piardă sănătatea și darurile native, ci să cultive libertatea de a face binele”. Redăm mai jos extrase din mesajul de acum doi ani.
Cuvântul din acest an al Patriarhului României către copii și familii îl găsiți făcând click aici.
- „Familia este cununa creației și locul sau mediul în care omul-copil începe să înțeleagă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu pentru toți oamenii.”
- „Copiii născuți în familie și botezați în Biserică, în numele Preasfintei Treimi, pot deveni cetățeni ai Împărăției cerești veșnice, dacă în viața lor pământească au cultivat darurile duhovnicești primite la Sfântul Botez, după cum ne arată familiile care au dat Bisericii mai mulți sfinți, înscriși de ea în calendar.”
- „În prezent, constatăm în familie, la ora de Religie din școală, în parohie, în pelerinaj la mănăstiri, în școlile de teologie, în centrele educaționale și culturale ale Bisericii, că toți copiii și tinerii se bucură mult când sunt iubiți de Dumnezeu și de oameni, fiind încurajați, la rândul lor, să iubească pe Dumnezeu în rugăciune și pe semenii lor prin fapte ale iubirii milostive. Iar când tinerii creștini ortodocși poartă în sufletele lor iubirea, pacea și bucuria, dăruite lor de Hristos, ei devin mărturisitori ai iubirii Lui și misionari în relație cu alți tineri, ajutând mai ales pe cei aflați în dificultate.”
- „Cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului și a Duminicii Părinților și Copiilor, îi îndemnăm pe toți părinții să acorde mai mult timp copiilor, să-i ajute să nu-și piardă sănătatea și darurile native, ci să cultive libertatea de a face binele și de a oferi bucurie celor din jurul lor.”
- „Pe copii îi îndemnăm să iubească mai mult pe părinții lor și să se roage pentru ei, întrucât prin ei Dumnezeu le-a dăruit viața și îi ajută să crească și să se formeze ca persoane înțelepte, binevoitoare și iubitoare, create după chipul lui Dumnezeu Cel bun și sfânt (cf. Facere 1, 26-27).”