Do not think that knowing the beginning of the gospel is a minor thing. God is perfect and does not leave to chance a thing like the beginning of the gospel.
In order to understand the importance of this, we must remember that the gospel ("ευαγγέλιο" in Greek) means “the Good News” of our salvation, our redemption from the eternal sadness of sin.
Many believe that the answer is simple: the Gospel begins with the first book of the New Testament and the first verse (that is, Matthew 1: 1) but, if we read there, we see that it is written, “The book of the generation of Jesus Christ, the son of David, the son of Abraham.”
If we want to research the theological masterpiece of the New Testament—the Gospel of Saint John—we see that, in the first verse, is written, "In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God."
Turning to Saint Luke, whose gospel is the most documented and most literary, we see that it begins with, "Forasmuch as many have taken in hand to set forth in order a declaration of those things which are most surely believed among us, even as they delivered them unto us, who from the beginning were eyewitnesses and ministers of the word, it seemed good to me also, having had perfect understanding of all things from the very first, to write to you in order, most excellent Theophilus, that you might know the certainty of those things, wherein you have been instructed."
There is still Saint Mark, who really begins with, "The beginning of the gospel of Jesus Christ, the Son of God." Why has the Holy Spirit made the things to be in such a way?
Why? Because Saint Mark begins immediately with the baptism of repentance that Saint John the Baptist did for the forgiveness of sins. Saint John even emphasized, "Repent, for the kingdom of heaven is at hand!" After Saint John the Baptist was thrown into prison, Jesus came and began his activity with exactly the same words "Repent, for the kingdom of heaven is at hand!"
So the beginning of the gospel—the beginning of our salvation from eternal existential torment—is repentance.
Okay, but what is repentance?
Every person, being intelligent, has free will—so that person has the opportunity to depart from the right way to be (from the right path), to enter into sin and to distort his existence.
It's like a car that entered the ditch. Repentance means the realization that “I cannot get out of the ditch alone. So, I need to call a crane to lift me out of there. Thus, I may be able to work with the crane to free me from the ditch and continue my journey.”
The special service, through which we show our willingness to repent, by which we cry out more to God to remove us from the ditch, is the Great Canon of Repentance of Saint Andrew of Crete, which is held at Vatopedi Monastery on the evening of Wednesday, 1st of April, 2020, at 21:00, Athens time. If you would like to join us, you have the following link the Great Canon of Repentance.
In the photo, a priest from the Vatopedi monastery, Mount Athos praying for the rescue from the pandemic.
Să nu credeți că a ști care este începutul evangheliei este un lucru minor. Dumnezeu este perfect și nu lasă la înâmplare un lucru ca începutul evangheliei.
Pentru a înțelege importanța acestui lucru trebuie să amintim că evanghelia („ευαγγέλιο” în Greacă) înseamnă vestea cea bună a mântuirii noastre, a izbăvirii noastre de tristețea veșnică a păcatului.
Analiza versetelor
Mulți cred că răspunsul este simplu, evanghelia începe cu prima carte din Noul Testament și primul verset, adică Matei 1:1 însă dacă citim acolo vedem că este scris „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.”.
Dacă dorim să cercetăm capodopera teologică a Noului Testament, Evanghelia după Ioan, vedem că acolo scrie „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.”
Întorcându-ne către Sfântul Luca a cărui evanghelie este cea mai documentată și mai literară vedem că începe cu „Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.”
Mai rămâne Sfântul Marcu, care într-adevăr începe cu: „Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”.
De ce a rânduit Duhul cel Sfânt să fie astfel lucrurile?
Începutul evangheliei
De ce? Pentru că Sfântul Marcu începe imediat cu botezul pocăinței pe care îl săvârșea Sfântul Ioan Botezătorul întru iertarea păcatelor. Sfântul Ioan chiar accentua: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”. După ce Sfântul a fost aruncat în închisoare, a venit Iisus și și-a început activitatea cu exact aceleași cuvinte „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”.
Deci începutul evangheliei, începutul mântuirii noastre de chinul existențial veșnic este pocăința.
Bine, dar ce este pocăința?
Orice om, fiind inteligent, are libertatea de alegere și, deci, posibilitatea de a se depărta de la modul corect de a fi, de la drumul drept, de a intra în păcat, de a-și distorsiona existența.
Este ca și un automobil care a intrat în șanț. Pocăința înseamnă realizarea faptului că nu pot să ies singur din șanț și chem macaraua să mă scoată de acolo după care conlucrez cu macaragiul pentru a mă scoate din șanț și a-mi continua drumul.
Slujba prin excelență prin care ne arătăm dorința de a ne pocăi, prin care strigăm mai mult către Dumnezeu ca să ne scoată din șanț este Marele Canon de Pocăință a Sfântului Andrei Criteanu care la Mănăstirea Vatoped este ținut în seara zilei de Miercuri, 1/4/2020, la ora 21:00. Dacă doriți să vă alăturați aveți la următorul link slujba Marelui Canon de Pocăință.
În fotografie, un preot de la mănăstirea Vatopedi, Muntele Athos rugându-se pentru izbăvirea de pandemie.
