06 Μαρτίου, 2020

Coliva: definiție și minunea Sfântului Teodor Tiron – fotoreportaj de la decorarea colivei

Διαδώστε:

Koliva is a dish, consisting of boiled wheat that is used liturgically in the Eastern Orthodox Church for commemorations of the dead. In the Eastern Orthodox Church, koliva is blessed during funerals, as well as during the memorial service (mnemosyno) that is performed at various intervals after a person's death and on special occasions, such as the Saturday of the Souls (ψυχοσάββατο). Kollyba, a word which, in Greek, is the plural form of kollybo (κόλλυβο - itself rarely used), is derived from the Classical Greek word κόλλυβος, kollybos, i.e. a small coin or a small gold weight. In the Hellenistic period, the neuter plural form of the latter word, i.e. κόλλυβα, kollyba, took the meaning of small pies made of boiled wheat. This sense of a ritual food is of a latter period. Koliva was introduced into the practice of the Church after the miracle of Saint Theodore of Tyron (Saint Theodore of Amasea), which happened about fifty years after this Saint’s death (February 17, 306), during the time of Emperor Julian the Apostate (361-363) who, wishing to mock the Christians, ordered the governor of Constantinople to sprinkle all supplies in the food markets with blood sacrificed to idols, in the first week of the Great Lent, because the Emperor knew that the Christians would be hungry after the first week of strict fasting, and would go to the marketplaces of Constantinople on Saturday to buy food. Saint Theodore, appearing in a dream of Archbishop Eudoxios of Constantinople (360-370), commanded him to warn Christians not to buy anything from the market, but rather to eat boiled wheat with honey (koliva). Not long after this, the feast of the miracle of this Great Martyr Saint Theodore was scheduled in the calendar on the first Saturday of the Great Lent (more precisely during the time of Patriarch Nectary of Constantinople (381-397)). From then until today, on the first Saturday of the Great Lent, the remembrance of the dead and the commemoration of Saint Theodore Tyron are celebrated. The symbolic use of Koliva in our Church services also shows that man may also be regarded as a seed, a fruit of the earth, now sowing itself on the earth like wheat, to again be resurrected with the power of God, rising in the life to be and bringing himself alive and perfect in Christ. For as any seed is buried in the earth, it will, upon rising, bring forth much fruit, so also a human, being given to the earth through death, will rise again. The same thing is said by the Holy Apostle Paul, showing the theme of resurrection through the parable of sowing. Based on Saint Symeon of Thessaloniki The photos are from the process of decorating koliva at Vatopedi monastery

Coliva: definiție

Coliva este un fel de mâncare pe bază de grâu fiert, care este folosită liturgic în Biserica Ortodoxă pentru comemorarea morților.

În Biserica Ortodoxă, coliva este binecuvântată în timpul înmormântărilor, precum și în timpul slujbei de pomenire (parastas) care se efectuează la diferite intervale după moartea unei persoane și în ocazii speciale, cum ar fi Sâmbăta morților (ψυχοσάββατο).

Istoric

Coliva, un cuvânt care în limba greacă este forma plurală de kollybo (κόλλυβο – însuși foarte rar folosit), este derivat din cuvântul grecesc clasic κόλλυβος, kollybos, adică o monedă mică sau o greutate mică de aur. În perioada elenistică, forma plurală neutră a celui din urmă cuvânt, adică κόλλυβα, kollyba, a luat semnificația plăcintelor mici din grâu fiert.

Minunea Sfântului Teodor Tiron

Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea Sfântului Teodor Tiron (Sfântul Teodor din Amasia), săvârșită la aproximativ 50 de ani după moartea sfântului (17 februarie 306), în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363) care, dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare pentru că împăratul știa că creștinii o să fie flămânzi după prima săptămână când se postea post negru și o să iasă să cumpere mâncare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).

Remarcăm aici faptul că dacă creștinii ar fi mâncat aceste provizii în neștiință de cauză, nu ar fi păcătuit, însă harul lui Dumnezeu nu a dorit această lipsă de exactitate în viața duhovnicească a celor care și-au pus nădejdea în El.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea minunii Sfântului Mare Mucenic Teodor a fost rânduită în calendar în prima sâmbătă a Postului Mare (mai precis pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397)). De atunci și până astăzi, în prima sâmbătă a Postului Mare, se face pomenirea morților și pomenirea Sfântului Teodor Tiron.

Simbolism

Coliva arată că şi omul este o sămânţă, un rod al pământului care semănându-se acum în pământ precum grâul iarăşi va învia cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viaţa ce va să fie şi aducându-se viu şi desăvârşit lui Hristos. Căci precum această sămânţă se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare şi aduce mult rod, tot astfel şi omul fiind dat acum pământului prin moarte, iarăşi va învia. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin pilda semănăturilor.

Bazat pe Sfântul Simeon al Tesalonicului

Fotografiile sunt de la ornarea unei colive la mănăstirea Vatoped, Muntele Athos

 

— ro.asceticexperience.com

Διαδώστε:
Ανακαλυψτε την ΟΡΘΟΔΟΞΙΑ
στα κοινωνικα δικτυα.