Prezentatorul TV Dan Negru și-a făcut un selfie în timp ce se apropia de Sfântul Munte, pe care l-a distribuit pe Facebook cu mesajul că românii au fost, de-a lungul timpului, cei mai mari susținători ai locașurilor de închinare din Muntele Athos. Basilica.ro face o scurtă trecere în revistă a celor mai generoși donatori.
„Dacă ajungeți pe aici e bine de știut că Muntele Athos n-ar fi arătat azi așa fără contribuția majoră a românilor, notează Dan Negru pe Facebook. „Nu a existat niciun domnitor important al Moldovei sau al Țării Românești care să nu ofere averi impresionate mănăstirilor din Muntele Athos.”
Daniile făcute de români de-a lungul timpul bisericilor și mănăstirilor din Sfântul Munte au fost cele mai substanțiale făcute vreodată de o țară, au fost constante, au ajuns la toate mănăstirile și au fost făcute total dezinteresat, scrie Arhimandritul Ioanichie Bălan în cartea sa, Pelerinaj la Muntele Athos.
Singura cerință a ctitorilor era să fie pomeniți la Sfânta Liturghie.
„Masivele ajutoare românești, care formează un fenomen fără egal în istoria lumii creștine, exprimă dărnicia, bunăstarea, filantropia și marea evlavie a poporului român, într-o lungă și grea perioadă din trecutul neamului”, adaugă arhimandritul. În ciuda problemelor interne, „înaintașii noștri făceau uriașe eforturi să apere credința ortodoxă și Creștinismul, în general”, afirmă el.
„Susţinerea Muntelui Athos era una dintre atribuţiile împăratului de Constantinopol”, explică într-un interviu Părintele dr. Ioan Moldoveanu, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București. Domnii români au continuat astfel moştenirea Constantinopolului după căderea acestuia în mâinile otomanilor.
De aceea, Țările Române au devenit ceea ce Nicolae Iorga numea „Bizanţ după Bizanţ“ – un statut pe care liderii lor și-l asumau în mod conștient și programatic.
Mari ctitori români în Sfântul Munte
- Sfântul Domnitor Neagoe Basarab a contribuit substanțial la toate mănăstirile. Este ctitorul principal al Mănăstirii Dionisiu, iar chivotul donat acesteia pentru moaștele Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, este cel mai de preț obiect din Sfântul Munte.
- Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare a rezidit din temelii mănăstirile Zografu și Grigoriu. A făcut turnul de apărare și arsanaua (portul) de la Mănăstirea Vatopedu. La Mănăstirea Constamonitu a făcut portul și un drum pietruit de cinci kilometri care se păstrează și azi. La Mănăstirea Sfântul Pavel a zidit un aghiasmatar, a renovat biserica și a construit un apeduct. În total, a sprijinit opt mănăstiri athonite și biserica din Careia, „capitala” Sfântului Munte, unde se află sediul Chinotitei, forul decizional al comunității aghiorite.
- Alexandru Lăpușneanu, Domnitorul Moldovei, a refăcut în întregime Mănăstirea Dochiaru: trapeza, biserica mare, turnul de apărare, zidul de incintă și o parte din chilii. Șeful lucrărilor a fost Mitropolitul Teofan al II-lea al Moldovei, care a renunțat la arhierie pentru a deveni schimonah la Athos. Acesta este înmormântat în pridvorul bisericii pe care a înnoit-o (1598).
- Doamna Ruxandra, soția domnitorului Alexandru Lăpușneanu, a donat Mănăstirii Dochiaru cea mai mare sumă oferită vreodată de români pentru Sfântul Munte: 165.000 aspri de argint. Tot ea a plătit, în 1570, birul datorat Înaltei Porți de tot Sfântul Munte.
(Sursa: Arhim. Ioanichie BĂLAN, Pelerinaj la Muntele Athos, ed. a IV-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005)
Foto credit: Facebook / Dan Negru