20 Φεβρουαρίου, 2020

Deosebirea dintre esența lui Dumnezeu și energiile Sale

Διαδώστε:

One of the most delicate—yet important—issues in the Church is the distinction between the essence of God and His energies. Because God is the uncreated Creator and is above everything else, this implies that, theoretically, we humans, as His creatures—especially in our state of fallen nature—are on a completely different existential plane. Therefore, we cannot have a relationship with God, such that is is totally inaccessible. However, experience shows God's loving presence in our daily lives, experience validated in the Church over time. Beyond that, the problem is paramount because, as we are the image and likeness of God, our target is our archetype—that is, God. So our purpose is deification: to become gods, with the help of God. How do we reconcile the two planes? The truth is that there is an unutterable difference in God between His essence which is wholly unreachable, perfectly incommunicable, and His energies (grace, works) that are perfectly communicable, yet without breaking the freedom of intelligent beings. God’s essence defines what God is, while God's energies represent what God does. If, in the case of created things, the essence of a creature is broken by what the creature does—in God, because of His perfection and His simplicity above all limitations, His essence and energies are all God. Holy Fathers often explain this through an image that, although it cannot fully comprehend reality, still gives us an idea that brings us closer to what is happening: as fire is totally inadequate in its core, in its essence, however, is communicable in its energy—in heat and in light—so also God is untouchable in His essence but perfectly communicable in His energies. Based on Saint Gregory Palamas A snapshot from the refectory of the Monastery of Vatopedi, Mount Athos.

Una dintre cele mai delicate dar, tototdată, importante probleme din biserică este și deosebirea dintre esența lui Dumnezeu și energiile Sale.

Pentru că Dumnezeu este necreat, creator și mai presus de orice, acest lucru implică faptul că, teoretic, creatura – mai ales datorită faptului că se află în stare de cădere – se află pe un plan existențial cu totul diferit și deci, nu poate să aibă părtășie de Dumnezeu, Acesta fiind total de neajuns.

Cu toate acestea experiența arată prezența iubitoare a lui Dumnezeu în viața de zi cu zi, experiență validată în Biserică în decursul timpului. Dincolo de asta, problema este capitală pentru că datorită faptului că suntem chip și asemănare a lui Dumnezeu, ținta noastră este arhetipul nostru – adică Dumnezeu. Deci scopul nostru este îndumnezeirea: să devenim dumnezei, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cum împăcăm cele două planuri?

 

Esența lui Dumnezeu și energiile Sale

Adevărul este că există o deosebire negrăită în Dumnezeu între esența Sa care este total de neajuns, perfect incomunicabilă și energiile (harul, lucrările) Sale care sunt perfect comunicabile, fără însă a zdrobi libertatea ființelor inteligente.

Esența Sa definește ceea ce Dumnezeu este, pe când energiile lui Dumnezeu reprezintă ceea ce Dumnezeu face.

Dacă în cazul lucrurilor create esența unei creaturi este ruptă de ceea ce creatura face, la Dumnezeu, datorită perfecțiunii Sale și a simplității Sale mai presus de orice limitare, și esența și energiile Sale sunt tot Dumnezeu.

Sfinții Părinți de multe ori explică acest lucru printr-o imagine care, chiar dacă nu poate cuprinde în întregime realitatea, totuși ne dă o idee care ne apropie de ceea ce se întâmplă: după cum focul este total de neajuns în nucleul său, în esența sa, însă este comunicabil în energia sa – în căldură și lumină – la fel și Dumnezeu este de neatins în esența Sa însă perfect comunicabil în energiile Sale.

 

Bazat pe Sfântul Grigore Palama

Un instantaneu din trapeza mănăstirii Vatoped, Muntele Athos.

 

— ro.asceticexperience.com

Διαδώστε:
Ανακαλυψτε την ΟΡΘΟΔΟΞΙΑ
στα κοινωνικα δικτυα.