He who drives away the carnal thought by prayer is like someone fighting with a lion; he who subdues him by his resistance is someone still pursuing his enemy; but he who has once for all reduced its appeal to nothing, even though he is still in the flesh, is as one who has already risen from his coffin.
If a sign of true purity is to be unmoved by dreams during sleep, then it is certainly a mark of sensuality to be subject to emissions from (impure) thoughts when awake.
He who fights the carnal thought by bodily hardship and perspiration is like one who has tied his foe to a dry branch. But he who opposes him by temperance, sleeplessness and vigil is like one who puts a dog-collar on him. He who opposes him by humility, freedom from irritability and thirst is like one who has killed his enemy and hidden him in the sand. And by sand I mean humility, because it produces no fodder for the passions but is mere earth and ashes.
One keeps this tormentor bound by struggles, another by humility, and another by divine revelation. The first resembles the morning star, the second the full moon, and the third the blazing sun; and they all have their home in heaven. But from the dawn comes light, and in the light the sun rises. So too with what has been said, we can reflect and make discoveries.
Based on Saint John of the Ladder
Cel ce a alungat gândul trupesc cu rugăciunea se aseamănă celui ce se luptă cu un leu. Dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Iar cel ce a nimicit cu totul năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.
Dacă semnul curăţiei adevărate este a rămîne nemişcat în nălucirile din vis, atunci semnul desfrânării este negreşit a suferi scurgere în stare de veghe, datorită aducerilor aminte.
Cum să ne războim cu gândul trupesc
Cel ce se războieşte cu sudori şi încordări cu gândul trupesc se aseamănă cu cel ce a legat cu o frânghie pe vrăjmaşul său. Iar cel ce se războieşte prin înfrânare, post şi priveghere se aseamănă celui ce l-a încătuşat pe acela cu lanţ. În sfârşit, cel ce se războieşte prin smerita cugetare şi nemâniere şi sete se aseamănă celui ce a omorît pe vrăjmaş şi l-a ascuns în nisip. Prin nisip să înţelegi smerenia. Căci aceasta nu îngraşă păşunea patimilor, ci e ţărână şi cenuşă.
Altul este cel ce are pe tiran legat prin nevoinţe, altul cel ce-l are legat prin smerenie şi altul cel ce-l are legat prin descoperirea dumnezeiască. Cel dintâi se aseamănă luceafărului; al doilea, lunii pline; iar al treilea, soarelui atotstrălucitor. Dar fiecare din ei are petrecerea în ceruri. Precum din zori iese lumină, iar din lumină răsare soarele, aşa trebuie să înţelegem şi să vedem şi cele trei faze de mai sus.
