Cu ajutorul lui Dumnezeu, în perioada 27-29 aprilie 2020, centrul Eparhial a fost gazda prin platforma virtuală Zoom a Întâlnirii preoților din cele trei Protopopiate în 3 ședințe, Protopopiatul de Est, Centru și Vest, al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei.
Ședințele au fost prezidate de către Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei. La fiecare întâlnire a fost intonat troparul Învierii „Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe moarte călcând Și celor din morminte Viață dăruindu-le.”
Preasfinția Sa a rostit un cuvânt introductiv asupra scopului acestor ședințe: a face un tur de orizont asupra desfășurării activității liturgice și pastorale în timp de pandemie în perioada dinaintea Paștelui și după, felul în care s-a reflectat viața spirituală, liturgică și comunitară în fiecare din parohiile Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei în contextul special al anului acesta.
„Biserica la fel ca întreaga societate este afectată de aceasta situație specială de izolare – a spus PS Episcop Ioan Casian – pentru că comunitatea și comuniunea face parte din ADN-ul ei. Biserica înseamnă comunitate și comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Izolarea forțată produce o traumă de ruptură brutală, neprevăzută și nepregătită și aceasta produce efecte pe termen mai lung. Nu toți suntem totdeauna pregătiți pentru astfel de momente și câteodată este greu de înțeles și de coordonat și acționat în acest sens.
În același timp aceste timp este sub ‘acoperământul veșniciei’ spunea arhimandritul Vasile Vasilachi și poate fi un timp, un kairos, o oportunitate pentru Dumnezeu. El poate însemna o revizuire și o reconsiderare a ceea ce am trăit până acum și dintr-o perspectivă mai spirituală prilejuită de o anumită ‘isihie’ acasă în familie sau în mod personal și care ne îndepărtează pentru o perioadă de o anumită rutină bine încetățenită de mult timp în viața fiecăruia. Este un timp posibil pentru metanoia, adică schimbarea minții, de conștientizare a unei obișnuite cu ‘risipirea’ prin lumea reală a relațiilor sociale non-necesare sau prin cea virtuală a informației și prilejul de re-pătrundere în adâncul chiliei sufletului unde îl întâlnim personal pe Dumnezeu, și astfel întăriți, re-ieșim în călătoriile în afară mai ales pe cale virtuală în acest timp în lumea culturii duhului.”
Fiecare preot slujitor din cadrul Episcopiei a avut ocazia să împărtășească trăirea experienței pastorale cu comunitatea locală a bisericii în contextul ‘distanțării sociale și fizice’ cerute în perioada aceasta de încercare. Fiecare a putut să vorbească despre condițiile speciale din fiecare provincie și felul în care au fost percepute și trăite recomandările făcute de Patriarhia Română și de majoritatea Bisericilor Ortodoxe, de autoritățile canadiene federale, provinciale și locale și nu în cele din urmă de Episcopia Ortodoxă Română a Canadei. O parte a preoților a putut veni în întâmpinarea credincioșilor cu difuzarea online a slujbelor principale din această perioadă specială pentru viața liturgică și spirituală a credincioșilor ortodocși.
Preoții au resimțit această lipsă a comunității reale, prezentă fizic, rugându-se împreună cu ei dintr-o voce unică lui Dumnezeu. În același timp acest timp a născut într-o parte din ei înțelegerea nevoii și unui alt fel de pastorală care să cuprindă pe cât mai mulți. Iar calea virtuală poate fi acea cale care să pătrundă acolo unde în mod fizic sunt șanse mai puține. De asemenea s-a subliniat nevoia unei mai mari nuanțări a catehezei pe categorii de vârstă dat fiind faptul că datorită recomandărilor speciale participarea la slujbele religioase ar putea presupune o participare doar a anumitor categorii de vârstă mai puțin expuse pericolului contaminării.
Aceste întâlnirii s-au constituit în momente de comuniune duhovnicească chiar dacă ele au avut această componentă doar virtuală. Totuși părinții slujitori au putut să se vadă și să se întărească unii pe alții în această perioadă de încercare atât pe plan personal cât și în misiunea pastorală.
Preasfinția Sa a mulțumit părinților pentru participare și pentru colaborare în a îndruma corabia duhovnicească a biserici lui Hristos adică pe credincioși spre mântuire prin dăruire și responsabilitate către Dumnezeu și către aproapele.
Ședințele au luat sfârșit cu cântarea Axionului specific acestei perioade: ‘Îngerul a strigat.’