La final de an bisericesc, vă propunem o reflecție asupra celui mai mare dar primit de om de la Dumnezeu: timpul. Am realizat o selecție de 20 citate din cuvintele și predicile transmise de-a lungul anilor de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
- „Calendarul Bisericii noastre este ecranul vieților sfințite în timp și intrate în eternitate, în viața veșnică”.
- „Viaţa omului pe pământ are sens deplin dacă este înţeleasă ca timp de pregătire spirituală a omului pentru a intra în iubirea şi bucuria eternă a lui Dumnezeu”.
- „Biserica lui Hristos este spaţiul de întâlnire a timpului cu veşnicia, după ce acestea s-au întâlnit mai întâi în Persoana Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om şi S-a născut în Betleem „la plinirea vremii”.
- „Sfinţirea omului înseamnă folosirea timpului prezent ca timp de unire cu Dumnezeu Cel Sfânt, prin rugăciune, viaţă sfântă şi fapte de milostenie”.
- „Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu şi om, trăieşte deodată eternitatea şi timpul, pentru a dărui omului care trăieşte în timp posibilitatea participării la viaţa veşnică”.
- „Suntem înclinați să inventăm uneori scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, pentru spovedanie și împărtășanie deoarece suntem robiți de prea multe griji. Atât de mult suntem legați de cele materiale și de programe de activitate suprasolicitante, întrucât nu mai găsim timpul necesar hranei duhovnicești pentru suflet”.
- „După cum pictura bisericii se acoperă în timp de fum, tot aşa chipul lui Dumnezeu din om se întunecă din cauza păcatelor”.
- „Omul este chemat să trăiască timpul vieții sale ca pe un dar primit de la Dumnezeu care însă trebuie cultivat prin iubire față de El și față de semeni”.
- „Fiecare clipă care trece şi omul n-a luat în ea decizia pentru realizarea sa în bine, este o clipă sau un timp pierdut”.
- „Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate şi gravitate, fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca pe o şansă divină a răscumpărării timpului pierdut în care n-am săvârşit nicio faptă bună sau ca timp al ridicării din păcat prin pocăinţă, dar mai ales ca timp de rodire şi înmulţire a darurilor primite de la Dumnezeu”.
- „Este necesar să prețuim clipa ca fiind o chemare a ridicării noastre din păcate prin pocăință și ca șansă de rodire și valorificare a darurilor primite de la Dumnezeu, prin fapte bune săvârșite în timpul vieții pământești pentru a dobândi viața veșnică în Împărăția cerurilor”.
- „Timpul mântuirii înseamnă timpul comuniunii omului trecător cu Dumnezeu Cel veşnic”.
- „Timpul fiind modul de existenţă al creaturii, veşnicia este modul de existenţă a lui Dumnezeu-Creatorul”.
- „În Hristos, timpul oferă omului posibilitatea participării la viaţa veşnică. De aceea, fiecare clipă devine pentru om un moment favorabil mântuirii”.
- „În viaţa Bisericii, timpul mântuirii este trăit de omul credincios atât ca răscumpărare, prin pocăinţă, a timpului pierdut în păcat, cât şi ca posibilitate de cultivare a talanților, ca pregătire pentru viaţa de comuniune veşnică în iubire cu Dumnezeu şi cu semenii”.
- „În Biserică se realizează, de fapt, valorificarea maximă a timpului, ca sfinţire a acestuia”.
- „Binele săvârşit în timp are valoare eternă”.
- „Biserica trăieşte intens comuniunea dintre timp şi veşnicie, fiind în istorie icoană sau arvună a vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor”.
- „Timpul folosit în rugăciune, acasă sau la serviciu, în biserică sau în călătorie, nu este timp pierdut, ci timp înveşnicit, sfinţit şi aducător de bucurie”.
- „Sfânta Evanghelie ne arată că fiecare clipă a vieţii creştinului poate fi un timp al mântuirii. Într-o clipă noi putem câştiga mântuirea prin pocăinţă, ca tâlharul de pe cruce care s-a pocăit (cf. Luca 23, 43), sau putem pierde mântuirea dacă moartea ne găseşte nepregătiţi duhovniceşte, adică despărţiţi de Dumnezeu prin necredinţă şi fapte rele”.