O biserică este darul nostru pentru Dumnezeu sau darul Lui oferit nouă? – Patriarhul Daniel la sfinţirea Mănăstirii Turnu

În omilia rostită duminică la Mănăstirea Turnu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat cum slujba de sfinţire face ca un locaş de cult să devină dintr-un dar al oamenilor pentru Dumnezeu, un dar oferit de Tatăl Ceresc nouă oamenilor.

Părintele Patriarh Daniel a adus aceste explicaţii cu prilejul sfinţirii lăcaşului de cult din cadrul Mănăstirii Turnu, aşezământ monahal reînfiinţat în anul 1997.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că orice biserică până la momentul sfinţirii „este un dar al nostru pentru Sfânta Treime, pentru Hristos şi sfinţii Lui”, fiind o ofrandă „din lucruri pământeşti, din cărămidă, din beton”.

De ce după sfinţire devine darul Lui pentru noi?

Apoi, Preafericirea Sa a precizat că orice lăcaş de cult devine după sfinţire darul pe care Dumnezeu îl face oamenilor „deoarece aici primim iertarea păcatelor, începutul fericirii veşnice şi arvuna vieţii veşnice”.

Făcând referire la un text liturgic de la slujba oficiată, Patriarhul României a spus că sfinţirea unei biserici „este o mare lucrare, un izvor de binecuvântări” care se revarsă şi asupra celor care participă la eveniment.

„Către sfârşitul slujbei de sfinţire a bisericii se spune: Această casă Tatăl a zidit-o, această casă Fiul a întărit-o, această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o, a sfințit-o și a sfințit sufletele noastre a celor care participăm la sfinţire, pentru că cu aceeaşi apă sfinţită cu care sfinţim biserica stropim pe toţi clericii şi cedincioşii prezenţi şi se sfinţesc şi ei.

„Duhul Sfânt a sfinţit-o şi a sfinţit şi sufletele noastre”, a afirmat Preafericirea Sa.

La  slujba de sfinţire a bisericii aşezământului monahal prahovean au participat sute de credincioşi. Slujba a fost oficiată de Părintele Patriarh Daniel împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal.

Credit: basilica.ro